MENIU
VESNICIA S-A NASCUT LA TARA!
Mulți dintre tinerii născuți la țară au devenit orășeni, dar ei, și nu numai ei, ci și copiii lor, poartă ascunse în adâncul sufletului nostalgiile copilăriei petrecute împreună cu părinții și bunicii în satul de obârșie.
Câte amintiri! Câte repere existențiale! Câte chemări ale rădăcinilor!
Suntem, la origine, un popor de țărani.
Toți ne simțim rădăcinile, mai apropiate sau mai îndepărtate, înfipte în țărâna unui loc, toți ne simțim fiii unui anume sat.
Cu cât crește timpul în urma noastră, cu atât simțim mai acut chemarea străbunilor. Fiii satului, oriunde s-ar afla, percep cu toate simțurile lor glasul pământului natal, al obârșiei, glas care se cuibărește în sufletul celui plecat sub formă de dor, dor de acasă.
Dorul este un sentiment atât de complex, definit simplu de români printr-un cuvânt intraductibil în alte limbi.
La obârşie, la izvor/ nici un drum nu se întoarce/ decât în chip de dor.